După ce Cain l-a omorât pe fratele său Abel, lehova i-a
zis lui Cain: „Glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ la
Mine" (Geneza 4:10). Când a vorbit despre sângele lui Abel,
Dumnezeu s-a referit de fapt la viaţa acestuia. Cain i-a luat
viaţa lui Abel şi trebuia să fie pedepsit. Era ca şi cum sângele
lui Abel, sau viaţa lui, striga la lehova cerând dreptate. Legă-
tura dintre viaţă şi sânge a fost scoasă în evidenţă şi după Po-
topul din zilele lui Noe. înainte de Potop, oamenii se hrăneau
numai cu fructe, legume şi cereale. însă după Potop, lehova
le-a spus lui Noe şi fiilor săi: „Tot ce se mişcă şi are viaţă să
vă slujească de hrană: toate acestea vi le dau, ca şi plantele
verzi". Totuşi, Dumnezeu a pus o restricţie: „Numai carne cu
viaţa ei, adică sângele ei, să nu mâncaţi" (Geneza 1:29; 9:3,4).
lehova a arătat cu claritate că există o strânsă legătură între
viaţa şi sângele unei făpturi vii.
Putem arăta respect faţă de sânge refuzând să-1 consu-
măm, în Legea pe care le-a dat-o israeliţilor, lehova a porun-
cit: „Dacă vreunul… vânează un animal sălbatic sau o pasăre
care se poate mânca, să-i verse sângele şi să-1 acopere cu ţărâ-
nă. … Am zis fiilor lui Israel: «Să nu mâncaţi sângele nici
unui trup»" (Leviticul 17:13,14). Porunca lui Dumnezeu de a
nu consuma sângele animalelor, dată prima oară lui Noe cu
circa 800 de ani înainte, era încă valabilă. Voinţa lui lehova
era clară: slujitorii săi puteau consuma carnea animalelor, dar
nu şi sângele lor. Ei trebuiau să-1 verse pe pământ, înapoind
astfel lui Dumnezeu viaţa acelei făpturi.
Creştinii trebuie şi ei să respecte o poruncă asemănătoa-
re, în secolul I, apostolii şi alţi bărbaţi cu poziţii de răspun-
dere între continuatorii lui Isus s-au întrunit pentru a decide ce porunci trebuiau respectate de toţi membrii congregaţiei creştine. Iată concluzia la care au ajuns: „Spiritul sfânt şi noi înşine am considerat că este bine să nu vă adăugăm nici o altă povară, decât aceste lucruri necesare: să vă abţineţi de la lucrurile jertfite idolilor, de la sânge, de la ceea ce este strangulat [sângele rămânând în carne] şi de la fornicaţie" (Faptele 15:28, 29; 21:25). Aşadar, trebuie ‘să ne abţinem de la sânge’. în ochii lui Dumnezeu, acest lucru este tot atât de important ca evitarea idolatriei şi a imoralităţii sexuale.
Dar ce putem spune despre transfuziile de sânge? Se
aplică porunca de a ne abţine de la sânge şi la ele? Da. Gân-
deşte-te la următoarea situaţie: Să presupunem că un medic
îţi recomandă să nu consumi băuturi alcoolice. înseamnă
aceasta că n-ai voie să bei alcool, dar că ţi-1 poţi injecta în
venă? Bineînţeles că nu! în mod asemănător, a ne abţine de
la sânge înseamnă a nu-1 introduce în nici un mod în cor-
pul nostru. Prin urmare, dacă respectăm porunca de a ne ab-
ţine de’la sânge nu-i vom permite nimănui să ne transfuzeze
sânge.
Dar ce se întâmplă dacă un creştin este în stare gravă sau
are nevoie de o operaţie dificilă? Să presupunem că medicii
îi spun că va muri dacă nu i se face transfuzie. Bineînţeles,
persoana respectivă nu vrea să moară. întrucât apreciază da-
rul preţios al vieţii primit de la Dumnezeu, ea va face tot
posibilul să rămână în viaţă. De aceea, va accepta alte trata-
mente care nu implică folosirea greşită a sângelui. Ea chiar
va căuta astfel de tratamente şi va accepta diverse alternati-
ve la transfuzii.
Credinta si spiritualitate 