SUFLETUL ÎN BIBLIE

Să analizăm pentru început sensul cuvântului „suflet". îţi aminteşti, probabil, că cea mai mare parte a Bibliei a fost scrisă, iniţial, în ebraică şi greacă. Când au făcut referire la „suflet", scriitorii Bibliei au folosit ebraicul nephesh şi grecescul psykhe. Aceşti doi termeni apar de peste 800 de ori în Scripturi, iar Traducerea lumii noi îi redă cu consecvenţă prin „suflet". Analizând contextele biblice în care apare cu¬vântul „suflet(e)" vei vedea că, în majoritatea cazurilor, el se referă la: 1) oameni, 2) animale şi 3) viaţa unei persoa-

Apendice

ne sau a unui animal. Să analizăm câteva versete din care reies cele trei sensuri ale cuvântului „suflet".

Când se referă la oameni. „în zilele lui Noe, … puţine persoane, adică opt suflete, au fost transportate în siguranţă prin apă" (1 Petru 3:20). Este clar că termenul „suflete" se referă aici la oameni: Noe, soţia sa şi cei trei fii ai săi, împreună cu soţiile lor. în Exodul 16:16 sunt menţionate unele instrucţiuni referitoare la strângerea manei pe care israeliţii trebuiau să le respecte: „Fiecare din voi să strângă … după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui". Aşadar, cantitatea de mană pe care trebuiau s-o strângă depindea de numărul membrilor familiei. Iată alte câteva texte biblice în care cuvântul „suflet(e)" se foloseşte cu referire la oameni: Geneza 46:18; Proverbele 27:7; Faptele 27:37 şi Romani 13:1.

Când se referă la animale. în relatarea biblică despre creaţie, se spune: „Dumnezeu a zis: «Să mişune apele de vieţuitoare [sau „suflete", vezi nota de subsol din Geneza 9:10] şi să zboare păsări deasupra pământului, pe întinderea cerului.» Şi Dumnezeu a zis: «Să dea pământul vieţuitoare [sau «suflete"] după specia lor, vite, reptile şi animale sălbatice ale pământului, după specia lor.» Şi aşa a fost" (Geneza 1:20, 24). Atât peştii, cât şi animalele domestice şi sălbatice sunt numite în aceste versete „suflete".

Când se referă la viaţa unei persoane. Uneori, cuvântul «suflet" înseamnă viaţa unei persoane. David s-a rugat lui lehova astfel: „Apropie-Te de sufletul meu şi răscumpără-1. Scapă-mă, din cauza vrăjmaşilor mei!" (Psalmul 69:18). Ce-i cerea David lui lehova? Să-i răscumpere viaţa. într-o altă relatare biblică se spune că Rahela, în timp ce-1 năştea pe Beniamin, ‘şi-a dat sufletul’, adică a murit (Geneza 35:16-19). Să ne gândim, de asemenea, la cuvintele lui Isus: „Eu sunt păstorul excelent; păstorul excelent îşi dă sufletul în folosul oilor" (Ioan 10:11). Isus şi-a dat sufletul, sau viaţa, în folosul omenirii. în toate aceste pasaje biblice, cuvântul „suflet" se referă, evident, la viaţa unei persoane.

Termenul „suflet" are acelaşi sens şi în următoarele texte biblice: 1 împăraţi 17:17-23; Matei 10:39; Ioan 15:13 şl Faptele 20:10.

Dacă vei face şi alte cercetări în Cuvântul lui Dumnezeu pe marginea acestui subiect, vei observa că nicăieri în Biblie nu se spune despre „suflet" că ar fi „nemuritor" sau „veş- \ nic". Dimpotrivă, Scripturile arată că sufletul moare. — Eze-I chiel 18:4, 20.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: