Prima carte a Bibliei ne vorbeşte despre un adversar al lui Dumnezeu care şi-a făcut apariţia în grădina Edenului. El este numit „şarpele", deşi nu este un simplu animal. Ultima carte a Bibliei arată că el este „cel numit Diavol şi Sa-tan, care induce în eroare întregul pământ locuit". El mai este numit „şarpele originar" (Geneza 3:1; Revelaţia 12:9). Acest înger puternic, o fiinţă spirituală invizibilă, s-a folosit de un şarpe pentru a-i vorbi Evei, aşa cum cineva se poate folosi de o păpuşă sau de o marionetă pentru a da impresia că ea vorbeşte în locul lui. Fără îndoială că această persoană spirituală a fost de faţă când Dumnezeu a pregătit pământul pentru oameni. — Iov 38:4, 7.
Dar, din moment ce toate lucrările de creaţie ale lui lehova sunt perfecte, cine 1-a adus în existenţă pe acest „Diavol", sau „Satan"? Simplu spus, unul dintre puternicii fii spirituali ai lui Dumnezeu a devenit Diavol. Cum s-a întâmplat acest lucru? Şi în prezent un om cinstit şi respectabil poate ajunge hoţ. Cum? El poate permite să se dezvolte în inima lui o dorinţă greşită. Dacă el continuă să se gândească la ea, dorinţa va deveni tot mai puternică. Iar, mai târziu, într-o împrejurare favorabilă, el ar putea da curs acelei dorinţe greşite. — Iacov 1:13-15.
Aşa s-a întâmplat şi cu Satan Diavolul. E foarte posibil ca el să fi auzit când Dumnezeu le-a spus lui Adam şi Evei să aibă copii şi să umple pământul (Geneza 1:27, 28). „în loc să i se închine lui Dumnezeu, toţi aceşti oameni mi s-ar putea închina mie!", s-a gândit Satan. Astfel, în inima lui s-a dezvoltat o dorinţă greşită. în cele din urmă, a trecut la acţiune şi a înşelat-o pe Eva spunându-i minciuni despre Dumnezeu (Geneza 3:1-5). El a devenit „Diavol", sau „calomniator", precum şi „Satan", sau „împotrivitor".
Satan Diavolul s-a folosit de minciuni şi de un şiretlic pentru a-i determina pe Adam şi pe Eva să nu asculte de Dumnezeu (Geneza 2:17; 3:6). Din cauza neascultării, aceştia au murit în cele din urmă, aşa cum îi avertizase Dumnezeu (Geneza 3:17-19). După ce a păcătuit, Adam a devenit imperfect. Astfel, toţi urmaşii săi au moştenit imperfecţiunea (Romani 5:12). Pentru a ilustra acest lucru, să ne gândim la o tavă de copt pâine. Dacă tava ar avea un defect, cum ar ieşi toate pâinile coapte în ea? Cu acel defect, bineînţeles. în mod asemănător, toţi oamenii au moştenit de la Adam imperfecţiunea. Din acest motiv, ei îmbătrânesc şi mor. — Romani 3:23.
