CUM POŢI DEMONSTRA CĂ APRECIEZI RĂSCUMPĂRAREA

De ce ar trebui să-i fim profund recunoscători lui lehova pentru răscumpărare? Un cadou este cu atât mai preţios cu cât cel care ni-1 dă investeşte în el timp, efort sau bani. Gândul că acest dar este dovada iubirii lui sicere ne impresionează. Răscumpărarea este cel mai preţios dar, deoarece Dumnezeu ne-a oferit-o cu preţul celui mai mare sacrificiu. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât 1-a dat pe Fiul său unic-născut", se spune în Ioan 3:16. Răscumpărarea este cea mai mare dovadă a iubirii lui lehova. Ea este şi o dovadă a iubirii lui Isus, deoarece el şi-a dat de bunăvoie viaţa în folosul nostru (Ioan 15:13). Prin urmare, darul răscumpărării ar trebui să ne convingă că atât lehova, cât şi Fiul său ne iubesc pe fie¬care. – Galateni 2:20.

însă cum poţi arăta că apreciezi darul răscumpărării oferit de Dumnezeu? înainte de toate, străduieşte-te să înveţi mai multe despre lehova, Cel care ne-a oferit răscum-

părarea (Ioan 17:3). Studierea Bibliei cu ajutorul cărţii de faţă te va ajuta să faci exact acest lucru. Pe măsură ce-1 vei cunoaşte mai bine pe lehova, iubirea ta faţă de el va

creşte. Apoi, această iubire te va îmboldi să faci ceea ce-I place. — 1 Ioan 5:3.

Arată că ai credinţă în jertfa de răscumpărare a lui Isus. Isus însuşi a spus: „Cel care exercită credinţă în Fiul are viaţă veşnică" (Ioan 3:36). Cum putem arăta că avem

credinţă în Isus? Nu doar prin cuvinte. „Credinţa fără fapte este moartă", se spune în Iacov 2:26. Cu siguranţă, credinţa adevărată se dovedeşte prin „fapte", adică prin

acţiunile noastre. Putem arăta că avem credinţă în Isus dacă ne străduim din răsputeri să-1 imităm nu numai prin cuvinte, ci şi prin fapte. — Ioan 13:15.

FOLOASELE RĂSCUMPĂRĂRII

In pofida stării noastre păcătoase, ne putem bucura de binecuvântările inestimabile ale răscumpărării. Să analizăm câteva dintre foloasele prezente şi viitoare pe care ni le aduce acest dar extraordinar oferit de Dumnezeu.

Iertarea păcatelor. Din cauza imperfecţiunii moştenite, avem de dus o adevărată luptă pentru a face ceea ce este bine. Cu toţii păcătuim prin cuvinte sau fapte. însă prin

jertfa de răscumpărare a lui Isus putem primi „iertarea pă- catelor" (Coloseni 1:13, 14). Totuşi, pentru a fi iertaţi, trebuie să ne căim sincer. în plus, trebuie să apelăm cu umilinţă la lehova, cerându-i iertare în virtutea credinţei în jertfa de răscumpărare a Fiului său. — 1 Ioan 1:8, 9.

CUM A OFERIT IEHOVA RĂSCUMPĂRAREA

Nici o viaţă umană imperfectă nu putea răscumpăra viaţa umană perfectă ce se pierduse (Psalmul 49:7, 8). în armonie cu principiul justiţiei perfecte aflat în Cuvântul lui Dumnezeu, era nevoie de o răscumpărare egală ca valoare cu ceea ce se pierduse. Biblia spune: „Viaţă pentru viaţă" (Deuteronomul 19:21). Prin urmare, ce anume avea să acopere valoarea vieţii umane perfecte pierdute de Adam? Numai o altă viaţă umană perfectă putea fi ‘răscumpărarea corespunzătoare’. — 1 Timotei 2:6.

Cum a oferit lehova răscumpărarea? Trimiţându-1 pe pământ pe unul dintre fiii săi spirituali perfecţi. Însă nu pe oricare dintre ei, ci pe cel mai preţios, pe Fiul său

unic-născut (1 Ioan 4:9, 10). Acest Fiu şi-a părăsit de bunăvoie locuinţa cerească (Filipeni 2:7). Aşa cum am învăţat în capitolul precedent, lehova a transferat, printr-un miracol, viaţa acestui Fiu în uterul Măriei. Graţie spiritu-lui sfânt al lui Dumnezeu, Isus s-a născut perfect, fără să se afle sub condamnarea păcatului. — Luca 1:35.

Cum putea un singur om să servească drept răscum- părare pentru nenumăraţi oameni? De fapt, cum au ajuns aceştia păcătoşi? Să ne amintim că, după ce Adam a păcă-tuit, el a pierdut acest dar preţios care era viaţa perfectă şi nu 1-a mai putut oferi urmaşilor săi. în schimb, le-a trans- mis păcatul şi moartea. Isus, pe care Biblia îl numeşte „ul-timul Adam", a avut viaţă perfectă şi nu a păcătuit niciodată (1 Corinteni 15:45). într-un anumit sens, Isus i-a luat locul lui Adam pentru a ne salva. Dându-şi viaţa umană perfectă ca jertfă şi rămânându-i fidel lui Dumnezeu până la sfârşit, Isus a plătit preţul pentru păcatul lui Adam. Ast¬fel, el le-a dat urmaşilor lui Adam o speranţă. — Romani 5:19; 1 Corinteni 15:21, 22.

Răscumpărarea cel mai preţios dar de la Dumnezeu

Ce este răscumpărarea? Cum a fost ea oferită? Ce foloase îţi poate aduce? Cum poţi demonstra că o apreciezi?

CARE este cel mai frumos cadou pe care l-ai primit? Un cadou nu trebuie să coste mult ca să fie preţios. De fapt, adevărata lui valoare nu se măsoară în bani. Un cadou este cu adevărat valoros când îţi aduce bucurie sau când îţi satisface o necesitate reală.

Printre numeroasele cadouri pe care ţi le-ai putea dori, există unul care le întrece pe toate. Este vorba despre un dar pe care Dumnezeu 1-a oferit omenirii. lehova ne-a oferit multe lucruri, însă jertfa de răscumpărare a Fiului său Isus Cristos este cel mai mare dar al său (Matei 20:28). Aşa cum vom vedea în acest capitol, răscumpărarea este cel mai preţios dar pe care l-ai putea primi, deoarece îţi aduce bucurii imense şi îţi satisface cele mai importante necesităţi. Este cea mai mare expresie a iubirii lui lehova.

CE ESTE RĂSCUMPĂRAREA?

Simplu spus, răscumpărarea este măsura pe care a luat-o lehova pentru a elibera omenirea din păcat şi moarte (Efeseni 1:7). Ca să înţelegem această învăţătură biblică trebuie să ne amintim ce s-a întâmplat în trecut, în grădina Edenului. Numai dacă înţelegem ce a pierdut Adam când a păcătuit, putem aprecia pe deplin valoarea răscumpărării.

Când 1-a creat pe Adam, lehova i-a dat un lucru foarte preţios: viaţă perfectă. Să ne gândim ce a însemnat aceasta pentru Adam. Având un corp şi o minte perfecte, el nu urma să se îmbolnăvească, să îmbătrânească sau să moară. în calitate de om perfect, el se bucura de relaţii speciale cu lehova. Biblia îl numeşte pe Adam „fiul lui Dumnezeu" (Luca 3:38). Aşadar, relaţiile sale apropiate cu lehova Dumnezeu puteau fi asemănate cu cele dintre un fiu şi tatăl său iubitor.

lehova a comunicat cu fiul său de pe pământ, Adam, dându-i sarcini plăcute şi arătân-du-i ce aştepta de la el. – Geneza 1:28-30; 2:16, 17.

Adam a fost creat după „chipul lui Dumnezeu" (Ge¬neza 1:27). Aceasta nu înseamnă că Adam semăna la înfăţişare cu Dumnezeu. Aşa cum am văzut în primul capitol, lehova este un spirit invizibil (Ioan 4:24). El nu are un corp din carne şi oase. Adam a fost creat după chipul lui Dumnezeu în sensul că a fost înzestrat cu calităţi divine, cum ar fi iubirea, înţelepciunea, dreptatea şi puterea, în plus, Adam fusese creat cu liber arbitru, aceasta fiind o altă asemănare importantă dintre el şi Tatăl său. El nu era un robot, ci putea să ia decizii şi să aleagă între bine şi rău. Dacă ar fi ales să asculte de Dumnezeu, ar fi putut să trăiască pentru totdeauna în Paradis pe pământ.

Este evident, aşadar, că, fiind condamnat la moarte deoarece nu a ascultat de Dumnezeu, Adam a plătit un preţ foarte mare. Păcatul 1-a costat viaţa perfectă, precum şi binecuvântările de care se putea bucura graţie acesteia (Geneza 3:17-19). Din nefericire, nu numai Adam a pierdut acest dar preţios, ci şi urmaşii săi. Cuvântul lui Dumnezeu declară: „Printr-un singur om [Adam] a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea s-a extins Ia toţi oamenii, deoarece toţi păcătuiseră" (Ro¬mani 5:12). într-adevăr, cu toţii am moştenit păcatul de la Adam. De aceea, Biblia spune că Adam ‘s-a vândut’ pe el şi ‘i-a vândut’ şi pe urmaşii săi în sclavia păcatului şi a morţii (Romani 7:14). întrucât Adam şi Eva au ales în mod conştient să nu asculte de Dumnezeu, situaţia lor era fără speranţă. Dar ce se poate spune despre urmaşii lor, inclusiv despre noi?