AR TREBUI SA TINEM SARBATORILE

SĂRBĂTORILE religioase şi laice populare în multe părţi ale globului nu provin din Biblie. Dar care este originea lor. Dacă ai posibilitatea să faci cercetări într-o bibliotecă, vei vedea ce spun lucrările de referinţă despre sărbătorile bine cunoscute din zona în care locuieşti. Să luăm câteva exemple.

Pastele sărbătorit în creştinătate. „în Noul Testament nu se face nici o menţiune la sărbătorirea Paştelui", se spune în The Encyclopoedia Britannica. Atunci cum a început să fie ţinută această sărbătoare? Ea îşi are originea în închinarea păgână. Deşi se spune că Pastele se celebrează în amintirea învierii lui Isus, obiceiurile legate de această sărbătoare nu sunt creştine. Iată ce scrie The Catholic Encyclopedia despre îndrăgitul „iepure de Paşte": „Iepurele este un simbol păgân şi a fost întotdeauna un semn al fertilităţii".

Anul Nou. Data când se celebrează Anul Nou şi obiceiurile legate de această sărbătoare diferă de la o ţară la alta. Iată ce se spune în The World Book Encyclopedia despre originea Anului Nou: „împăratul roman Iulius Cezar a decis în anul 46 î.e.n. ca ziua de 1 ianuarie să devină cea dintâi zi a anului. Romanii i-au dedicat această zi lui lanus, zeul porţilor, al intrărilor şi al începuturilor. Ianuarie provine de la lanus, care avea două feţe, una îndreptată înainte, iar alta înapoi". Aşadar, obiceiurile de Anul Nou au la bază tradiţii păgâne.

SA NASCUT ISUS IN DECEMBRIE

BIBLIA nu ne spune data naşterii lui Isus. Totuşi ne oferă dovezi convingătoare că Isus nu s-a născut în luna decembrie.

Să ne gândim cum era vremea în această perioadă a anului în Betleem, unde s-a născut Isus. Luna evreiască chislev (noiembrie/decembrie) era rece şi ploioasă. în luna următoare, tebet (decembrie/ianuarie), se înregistrau cele mai scăzute temperaturi din an, iar în regiunile înalte chiar ningea uneori. Să vedem ce spune Biblia despre clima din zona Betleemului.

Scriitorul biblic Ezra arată şi el că luna chislev era cunoscută drept o lună rece şi ploioasă. După ce menţionează că poporul s-a adunat la Ierusalim în „a douâzecea zi a lunii a noua [chislev]", Ezra spune că oamenii adunaţi acolo ‘tremurau din cauza unei ploi torenţiale’. Iată ce au declarat aceştia despre vremea din acea perioadă a anului: „Acum este timp ploios şi nu se poate să se stea afară" (Ezra 10:9,13; Ieremia 36:22). Nu e de mirare că păstorii din această parte a globului nu stăteau cu turmele sub cerul liber în Iun decembrie!

CE ESTE BABILONUL CEL MARE

CARTEA biblică Revelaţia conţine multe expresii simbolice (Revelaţia 1:1). Ea vorbeşte, de exemplu, despre o femeie care are scris pe frunte numele „Babilonul cel Mare" şi care stă pe „mulţimi şi naţiuni" (Revelaţia 17:1, 5, 15). întrucât nici o femeie literală nu poate face acest lucru, Babilonul cel Mare trebuie să fie simbolic. Ce reprezintă această prostituată simbolică?

în versetul din Revelaţia 17:18 se spune că această femeie simbolică este „cetatea cea mare care are un regat peste regii pământului". Termenul „cetate" indică un grup organizat, întrucât „cetatea cea mare" are autoritate peste „regii pământului", femeia numită Babilonul cel Mare trebuie s’ fie o organizaţie internaţională influentă, un imperiu mon dial. Ce fel de imperiu? Unul religios. Să observăm, în continuare, cum ne ajută alte pasaje din Revelaţia să ajunge la această concluzie.

Imperiile pot avea caracter politic, comercial sau religios. Femeia numită Babilonul cel Mare nu este un imperiu po: litic, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu arată că „regii pă’ mântului", sau elementele politice ale acestei lumi, „al comis fornicaţie" cu ea. Aceste relaţii imorale reprezintă aii? antele încheiate de ea cu conducătorii pământului şi explica motivul pentru care este numită ‘marea prostituată’. — Revelaţia 17:1, 2; Iacov 4:4.

CINE ESTE ANHANGHELUL MIHAIL

BIBLIA nu vorbeşte de multe ori despre creatura spiritual numită Mihail, însă de fiecare dată când o face, ne-o pre zintă în plină acţiune. în cartea biblică Daniel se spun despre Mihail că se luptă cu îngerii răi, în scrisoarea lu Iuda, că are o divergenţă cu Satan, iar în cartea Revelaţia, c poartă război împotriva Diavolului şi a demonilor săi. Mi ha,il trăieşte la înălţimea numelui său, care înseamnă „Cin este ca Dumnezeu?", susţinând guvernarea lui Iehova ş luptând împotriva duşmanilor lui Dumnezeu. Dar cine est Mihail?

Unele persoane sunt cunoscute sub mai multe nume. D exemplu, patriarhul Iacov mai era numit Israel, iar aposto lului Petru i se spunea şi Simon (Geneza 49:1, 2; Matei 10:2). în mod asemănător, Biblia arată că Mihail este un al nume al lui Isus Cristos, nume pe care acesta 1-a purtat îna inte de-a veni pe pământ şi după ce s-a înălţat la cer. Sa analizăm în continuare câteva dovezi biblice care sprijină această idee.

Arhanghel. Cuvântul lui Dumnezeu îl numeşte pe Mi hail „arhanghelul", care înseamnă „căpetenie a îngerilor" (Iuda 9). Observaţi că Mihail este numit arhanghelul, nu arhanghel, ceea ce arată că există un singur înger care ocupă această poziţie. De fapt, termenul arhanghel nu apare în Biblie decât la singular. în plus, în Scripturi poziţia de arhanghel este asociată cu Isus. în 1 Tesaloniceni 4:16 se

ANUL 1914 UN AN IMPORTANT IN IMPLINIREA PROFETIILOR BIBLICE

CÂŢIVA cercetători ai Bibliei au anunţat, cu decenii înainte, ca în anul 1914 aveau să aibă loc evenimente importante. Despre ce evenimente este vorba şi ce dovezi avem că 1914 a iest într-adevăr un an important?

In Luca 21:24 Isus a spus: „Ierusalimul va fi călcat în picioare de naţiuni până când sunt împlinite timpurile fixate ale naţiunilor". Ierusalimul a fost capitala naţiunii Israel, locul unde domneau regii din dinastia lui David (Psal 48:1, 2). Aceşti regi se deosebeau de toţi ceilalţi conducăto deoarece stăteau pe „scaunul de domnie al DOMNULUI", reprezentanţi ai lui Dumnezeu (1 Cronici 29:23). Ierusalim era, aşadar, simbolul domniei lui lehova.

Când şi cum a început domnia lui Dumnezeu să fie ‘calc în picioare de naţiuni’? Aceasta s-a întâmplat în 607 î.e. când Ierusalimul a fost cucerit de babilonieni. „Scaunul domnie" al lui lehova a rămas gol, iar linia regală a lui D vid a fost întreruptă (2 împăraţi 25:1-26). Avea să dureze nesfârşit această situaţie? Nu. Profeţia lui Ezechiel a spus r feritor la Zedechia, ultimul rege care a domnit în Ierusalim! „Scoate turbanul şi dă jos coroana! … Ea nu va mai fi a ra mănui, până va veni cel care are dreptul legal, şi lui i-o voi da" (Ezechiel 21:26, 27, NW). Cel care are „dreptul legal" la coroana davidică este Cristos Isus (Luca 1:32, 33). Prin urmare perioada în care Ierusalimul avea să fie „călcat în picioare" trebuia să se încheie odată cu întronarea lui Isus.

Când urma să aibă loc acest eveniment remarcabil? Isus a arătat că ‘naţiunile’ aveau să domnească o perioadă stabilită. Relatarea din Daniel, capitolul 4, ne ajută să calculăm durata acestei perioade. Aici se vorbeşte despre visul profetic al lui Ne-bucadneţar, regele Babilonului. El a văzut un copac foarte înalt care a fost tăiat. Trunchiul lui nu putea să mai crească deoarece era legat cu lanţuri de fier şi de bronz. Un înger a declarat: „Şapte timpuri vor trece peste el". — Daniel 4:10-16.

în Biblie, copacii sunt folosiţi uneori ca simbol al domniei (Ezechiel 17:22-24; 31:2-5). Tăierea copacului reprezintă întreruperea domniei divine exercitate prin regii din Ierusalim, însă viziunea arăta şi că ‘Ierusalimul avea să fie călcat în picioare’ doar pentru o vreme — o perioadă de „şapte timpuri". Cât urma să dureze această perioadă?

Ce este Ziua Judecăţii

CUM ÎŢI imaginezi Ziua Judecăţii? Mulţi cred că miliarde de suflete vor trece pe rând prin faţa tronului lui Dumnezeu ca să-şi primească sentinţa. Apoi unii vor fi răsplătiţi cu viaţă fericită în cer, iar alţii vor fi condamnaţi la chin veşnic. însă, în Biblie, Ziua Judecăţii este descrisă cu totul diferit. Cuvântul lui Dumnezeu o prezintă drept o perioadă de speranţa şi restabilire, nicidecum drept o perioadă inspiratoare de teamă.

In Revelaţia 20:11,12, apostolul Ioan descrie Ziua Judecăţii astfel: „Am văzut un tron mare, alb şi pe cel aşezat pe el. Dinaintea lui au fugit pământul şi cerul, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. Şi am văzut morţii, mari şi mici, stând în picioare înaintea tronului, şi au fost deschise nişte suluri. Dar a fost deschis un alt sul; este sulul vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după lucrurile scrise în suluri, potrivit faptelor lor". Cine este Judecătorul prezentat aici?

Deşi lehova Dumnezeu este Judecătorul suprem al omenirii, el i-a delegat altcuiva sarcina de a judeca. în Faptele P;31, apostolul Pavel a spus că Dumnezeu „a stabilit o zi în

care şi-a propus să judece cu dreptate pământul lo printr-un om pe care l-a desemnat". Cel desemnat să jud este înviatul Isus Cristos (Ioan 5:22). Dar când începe Zi Judecăţii? Şi cât timp va dura?

CE ESTE SEOLUL SI HADESUL

ÎN LIMBILE originale, Biblia foloseşte de peste 70 de ori cri vântul ebraic she’dhl şi echivalentul său grecesc haides. Ambii termeni sunt asociaţi cu moartea. Unele traduceri ale Bibliei îi redau prin „mormânt", „iad" sau „groapă". însă, îij majoritatea limbilor, nu există cuvinte care să transmită sensul exact al acestor termeni din ebraică şi greacă. De aceeaj Traducerea lumii noi foloseşte cuvintele „Şeol" şi „Hades".f Dar care este, de fapt, sensul lor? Să vedem cum sunt folo site ele în câteva pasaje biblice.

în Eclesiastul 9:10 se spune: „în Locuinţa Morţilor [Şe-! ol, NW], în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici’ cunoştinţă, nici înţelepciune". Să înţelegem din acest verset că Şeolul se referă la un mormânt anume în care avem îngropată, probabil, o persoană dragă? Nu. Când face referire la un loc specific de înmormântare, sau mormânt, Biblia nu folo¬seşte termenii she’dhl şi haides, ci alte cuvinte ebraice şi greceşti (Geneza 23:7-9; Matei 28:1). Biblia nu întrebuinţează cuvântul „Şeol" nici pentru a desemna un mormânt în care au fost îngropate mai multe persoane, cum ar fi un mormânt de familie sau o groapă comună. — Geneza 49:30, 31.

CE ESTE SPIRITUL

Să analizăm în continuare cum foloseşte Biblia termenul „spirit". Unii cred că este sinonim cu „suflet". Dar nu este aşa. Biblia arată cu claritate că „spiritul" şi „sufletul" suntj total diferite. în ce sens?

Scriitorii Bibliei au folosit cu referire la „spirit" termenul ebraic riiach şi cel grecesc pneuma. Chiar Scripturile ne arată care este sensul acestor cuvinte. Iată ce scrie în Psalmul 104:29: „Le iei Tu [lehova] suflarea [sau „spiritul", în ebraică ruach], ele mor şi se întorc în ţărâna lor". în plus, în Iacov 2:26 se spune: „Corpul fără spirit [în greacă pneuma] este mort". Din aceste versete reiese că „spiritul" dă viaţă corpului. Fără spirit, corpul este mort. Prin urmare, în Biblie cuvântul ruach este tradus nu numai prin „spirit", ci şi prin „forţă", forţă de viaţă. Dumnezeu a spus referitor la Potopul din zilele lui Noe: „Eu voi face să vină un potop de ape pe pământ, ca să distrugă orice făptură de sub cer, care are suflare de viaţă [sau „forţă de viaţă", în ebraică ruach]" (Geneza 6:17; 7:15, 22). „Spiritul" se referă, aşadar, la acea forţă invizibilă (scânteia vieţii) care însufleţeşte toate creaturile vii.

Sufletul şi spiritul nu sunt unul şi acelaşi lucru. Corpul are nevoie de spirit aşa cum un aparat de radio are nevoie de curent electric pentru a funcţiona. Gândeşte-te la un radio portabil. Dacă îi pui baterii şi îl porneşti, curentul electric din baterii „dă viaţă" aparatului. Fără baterii, radioul este „mort". Acelaşi lucru se poate spune şi despre un apa¬rat de radio scos din priză. în mod asemănător, spiritul este forţa care dă viaţă corpului nostru. Dar ca şi curentul electric, spiritul nu are gânduri sau sentimente. Este o forţă impersonală, însă fără acest spirit, fără forţa de viaţă, corpul nostru ‘moare şi se întoarce în ţărâna lui’, aşa cum a spus psalmistul.

SUFLETUL ÎN BIBLIE

Să analizăm pentru început sensul cuvântului „suflet". îţi aminteşti, probabil, că cea mai mare parte a Bibliei a fost scrisă, iniţial, în ebraică şi greacă. Când au făcut referire la „suflet", scriitorii Bibliei au folosit ebraicul nephesh şi grecescul psykhe. Aceşti doi termeni apar de peste 800 de ori în Scripturi, iar Traducerea lumii noi îi redă cu consecvenţă prin „suflet". Analizând contextele biblice în care apare cu¬vântul „suflet(e)" vei vedea că, în majoritatea cazurilor, el se referă la: 1) oameni, 2) animale şi 3) viaţa unei persoa-

Apendice

ne sau a unui animal. Să analizăm câteva versete din care reies cele trei sensuri ale cuvântului „suflet".

Când se referă la oameni. „în zilele lui Noe, … puţine persoane, adică opt suflete, au fost transportate în siguranţă prin apă" (1 Petru 3:20). Este clar că termenul „suflete" se referă aici la oameni: Noe, soţia sa şi cei trei fii ai săi, împreună cu soţiile lor. în Exodul 16:16 sunt menţionate unele instrucţiuni referitoare la strângerea manei pe care israeliţii trebuiau să le respecte: „Fiecare din voi să strângă … după numărul sufletelor voastre; fiecare să ia din ea pentru cei din cortul lui". Aşadar, cantitatea de mană pe care trebuiau s-o strângă depindea de numărul membrilor familiei. Iată alte câteva texte biblice în care cuvântul „suflet(e)" se foloseşte cu referire la oameni: Geneza 46:18; Proverbele 27:7; Faptele 27:37 şi Romani 13:1.

CARE ESTE ADEVARATUL SENS AL CUVINTELOR SUFLET SI SPIRIT

CE ÎŢI sugerează cuvintele „suflet" şi „spirit"? Mulţi cred c se referă la o parte invizibilă şi nemuritoare din interior" nostru, care părăseşte corpul la moarte şi continuă să trăia că. Numeroşi oameni sunt surprinşi să afle că această do trină atât de răspândită nu este în armonie cu învăţăturii Bibliei. Ce ne învaţă, de fapt,