CRUCEA este venerată de milioane de oameni. The Ency-ciopoedia Britannica o numeşte „simbolul principal al religiei creştine". însă adevăraţii creştini nu folosesc crucea în închinare. De ce?
Un motiv important este acela că Isus Cristos nu a murit pe cruce. Cuvântul grecesc tradus de obicei prin „cruce" este stauros. Sensul lui principal este „par sau stâlp vertical". The Companion Bible arată: „[Stauros] nu se referă niciodată la două bucăţi de lemn încrucişate într-un anumit unghi .. . Nimic din textul grecesc al [Noului Testament] nu sugerează că ar fi vorba despre două bucăţi de lemn".
în mai multe pasaje, scriitorii Bibliei au folosit alt cuvânt grecesc, şi anume xylon, pentru instrumentul pe care a fost
Apendice
executat Isus (Faptele 5:30; 10:39; 13:29; Galateni 3:13; 1 Petru 2:24). Acest cuvânt înseamnă pur şi simplu „lemn" sau „par, ciomag ori copac".
în cartea Crucea şi crucificarea, de Hermann Fulda, se explică de ce se folosea pentru execuţii un simplu stâlp: „în locurile alese pentru execuţiile publice nu existau întotdeauna copaci. De aceea, se înfigea în pământ un simplu par. Pe acest par, proscrişilor li se legau sau li se ţintuiau mâinile deasupra capului, şi uneori şi picioarele" (Das Kreuz und die Kreuzigung).
Totuşi, cea mai convingătoare dovadă este cea din Cuvântul lui Dumnezeu. Apostolul Pavel spune: „Cristos ne-a eliberat de blestemul Legii prin cumpărare, devenind blestem în locul nostru, deoarece este scris: «Blestemat este orice om atârnat pe lemn [sau „stâlp"]»" (Galateni 3:13). Pavel citează aici Deuteronomul 21:22, 23 care, în ebraică, se referă la un stâlp, nu la o cruce. Având în vedere că omul executat în acest mod devenea un „blestem", ar fi nepotrivit pentru creştini să-şi împodobească locuinţele cu imagini ale lui Cristos ţintuit pe stâlp.
Nu există nici o dovadă că în primii 300 de ani după moartea lui Cristos, cei care se pretindeau creştini ar fi folosit crucea în închinare. însă în secolul al IV-lea, împăratul păgân Constantin s-a convertit la creştinismul apostat şi a introdus crucea ca simbol al creştinătăţii. Indiferent de motivele lui Constantin, crucea nu avea nici o legătură cu Isus Cristos. Ea este, în realitate, de origine păgână. Iată ce se spune în New Catholic Encyclopedia: „Crucea poate fi întâlnită atât în culturile precreştine, cât şi în cele creştine". Şi alte lucrări de referinţă asociază crucea cu ritualurile sexuale păgâne şi cu venerarea naturii.
Atunci, de ce a fost adoptat acest simbol păgân? Un motiv ar fi atragerea păgânilor la aşa-zisul creştinism. Dar Biblia condamnă în mod clar orice act de devoţiune faţă de un simbol păgân (2 Corinteni 6:14-18). în plus, Scripturile interzic toate formele de idolatrie (Exodul 20:4, 5; 1 Corinteni 10:14). Prin urmare, adevăraţii creştini au motive temeini ce să nu folosească crucea în închinare.
martie 11, 2010 la 10:50 pm
Crestinismul a adoptat in 2000 de ani tot felul de concepte pagane si le-a adaptat. Daca nu le-a placut inaltilor preoti, a devenit simbol al satanismului. Dar, am doar 17 ani. Ce stiu eu? Poate gresesc, poate nu.
iulie 20, 2010 la 7:47 pm
După Cuvântul lui Dumnezeu, Crucea nu este de ruşine ci de laudă. Iar sectanţii care au propovăduit minciuni împotriva Crucii lui Hristos vor fii sortiti pieirii:
“Mulţi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum vă spun şi plângând, se poartă ca duşmani ai CRUCII lui Hristos . Sfârşitul acestora este pieirea.” (Filipeni 3.18-19)
Sfîntul Apostol Pavel, ne spune: “Căci cuvântul crucii pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi cei ce ne mântuim este PUTEREA lui Dumnezeu” (I Corinteni 1,18).
Acest adevăr îl vor cunoaşte toţi sectantii şi necredincioşii cand vor vedea Sfînta Cruce, semnul Fiului Omului, venind pe norii Cerului cu slavă şi strălucire negrăită.
Atunci vor cunoaşte necredincioşii şi sectanţii că Sfînta Cruce este arma prin care Iisus Hristos, Mantuitorul nostru a zdrobit porţile iadului.